Arta ca vehicul investițional

Arta ca vehicul investițional

Share this article:

Arta este privită deja ca o investiţie cu cel mai mic nivel posibil de risc şi care poate aduce cel mai înalt nivel posibil de profit, nefiind strâns corelată cu active financiare, precum acţiuni sau bonduri. În plus, nici nu este nevoie să fii milionar ca să achiziţionezi arta. “Pentru a deveni un colecţionar de artă contemporană, nu trebuie neapărat să fii bogat”, spune investitorul Octavian Pătraşcu, în al cărui portofoliu se află și opere de artă. 

Arta a fost confirmată ca instrument de investiție pe la mijlocul anilor ’70, odată cu vânzarea primei opere cu peste un milion de lire sterline. În anii ’80 corporațiile au început să aloce fonduri serioase formării de corporate collections, iar la finele anilor ’90, băncile au început să primească garanții în artă, pentru că în anii 2000 UBS să ofere deja, ca instrument de investiție, pe lângă acțiuni, titluri de stat etc., și artă.

În timp ce piețele de capital se mențin sub un anumit nivel de stres și volatilitate, după ieșirea din criza globală, prețurile de pe piața de artă au avansat, în mod constant, specialiștii estimând creșterea, în continuare, a cererii pentru artă, în condițiile în care averile la nivel global sporesc și apar noi cumpărători privați și instituționali.

Poți investi și cu un capital de pornire mic

“Foarte mulți tineri cu funcții de middle și top management devin colecționari”, susține Octavian Pătrașcu  care adaugă că, “în ciuda prejudecăților societății românești, pentru a deveni un colecționar de artă contemporană, nu trebuie neapărat să fii bogat”.

De altfel, același lucru lasă să se înțeleagă și Asher Edelman, dealer de artă și în același timp colecționar, cu o carieră impresionantă în spate acumulată pe Wall Street în investment banking, money management și tranzacții cu derivative. El a spus că are un singur sfat atât pentru colecționarii cu un buget de  doar 1.500 de dolari cât și pentru cei cu 15 milioane de dolari: “petrece două zile pe săptămână privind arta, până îți dai seama care este originală” sau altfel spus cea care merită să fie achiziționată.

Octavian Pătrașcu admite faptul că în România, piața de artă, fie că vorbim de artă clasică, fie contemporană, este una timidă, însă “există potențial mare de creștere, dar să așteptăm noul val de High Networth Individual, care va avea mai multă deschidere”.

Într-un an de zile, Octavian Pătrașcu și-a diversificat portofoliul de artă contemporană cu artiști precum Radu Cioca, Marilena Pleda Sânc sau Claudiu Ciobanu. Valoarea operelor achiziționate de el a crescut cu peste 12%, iar în prezent sunt expuse în galerii.

Dealer-ii în arta creionează portretul colecționarului de artă contemporană ca fiind, în general, o persoană tânără, cu profesie liberală, prima generație de colecționar, cu deschidere către piețe financiare occidentale, cu oportunități de a călători în capitale europene și iubitor de servicii și produse premium.

Profit mediu anual și volumul tranzacțiilor

Din 1985, indicele AMR Art 100 a asigurat, în medie, un profit anual de 10%, potrivit datelor ArtAssure.com. Numărul operelor de artă contemporană vândute la casele de licitații și care constituie în general “inima” pietei de artă globală s-a triplat, în ultimii zece ani. În 2011, de exemplu, mai mult de 41.000 de lucrări de artă contemporană s-au vândut în întreaga lume, un număr record care a generat un venit total de peste 1,26 miliarde de dolari, comparativ cu 87,7 milioane de dolari în 2001.

Arta tinde să devină tot mai valoroasă, în contextul în care cererea este de așteptat să crească. Cel puțin, specialiștii prezic creșterea cerererii de artă, în continuare, ținând cont de lipsa de furnizare de artă relevanță și de creșterea puterii de cumpărare, ca rezultat al redresării economice. “Ca în fiecare business, când cererea va fi mai mare ca oferta de vânzare, întotdeauna prețul și interesul vor crește”, subliniază Octavian Pătrașcu.

Dacă este să vorbim despre reguli în investiția în artă, prima este, desigur, “să cumperi arta”, după cum spune Octavian Pătrașcu, iar cea de-a doua, “să cumperi arta care contează”.

Flexibilitate și context

Pentru cine se întreabă cum funcționează mecanismul investiției în artă, tot specialiștii ne lămuresc că nu diferă cu nimic de alt tip de investiție. De exemplu, se recomandă realizarea unui portofoliu variat, cu un număr mai mare de artiști. Dacă colecționarul țintește arta modernă, atunci se poate realiza un fond de investiții cu un buget X care poate fi distribuit atât către o singură lucrare, sau către mai multe, însă lichidatea unui astfel de fond este mult mai redusă, iar timpii de creștere ai randamentului sunt mai mari.

Oricum, arta rămâne unică în flexibilitatea oferită investitorilor pentru diversificarea portofoliilor lor. Cu prețuri încă scăzute și un trend ascendent puternic, anticipat de către specialiști, aceasta este varianta ideală pentru începrea diversificării investionale, în general.

În plus, să avem în vedere contextul economic încă fragil. Asher Edelman sublinia, în perioada protestelor Occupy Wall Street, cât de valoroasă este arta ca investiție: “Euro se îndreaptă vertiginos spre colaps, șomajul este ridicat, piața imobiliară este jos, iar oameni furioși ocupă străzile. Și, oh! da, piață de artă este în plin boom”.


Share this article: